Senzație de amețeală și vomă

O respirație corectă asigură un echilibru optim între „intrările” şi „ieșirile” aerului din corp, furnizând oxigenul indispensabil vieții. O respirație incorectă, pe de altă parte, prin inspirarea unui volum mai scăzut de aer, reduce cantitatea de oxigen la nivelul țesuturilor, cu efecte negative atât la nivel fiziologic (vertij, dureri de cap, stare de oboseală, extremități reci, puls mărit ş.a.), cât şi la nivelurile emoțional, cognitiv şi comportamental (iritabilitate, agitație, stări anxioase, dificultăți de concentrare, în luarea deciziilor etc.)³.
Atunci când avem o stare de agitație, suntem speriați sau nervoși, avem tendința să respirăm rapid, sacadat, neregulat şi superficial, umplând cu aer doar pieptul (partea superioară a plămânilor).
Acest tip de respirație este numită respirație toracică. Respirația toracică nu asigură un aport suficient de oxigen, deoarece doar o parte a plămânilor se umple cu aer³.

Senzorii chimici ai plămânilor detectează nivelul dioxidului de carbon, iar în cazul unei cantități mai mici de oxigen transmite un mesaj creierului. Un nivel ridicat de dioxid de carbon sau un nivel scăzut de oxigen este interpretat de creier ca o nevoie suplimentară de oxigen. Creierul răspunde automat prin mărirea ratei respiraţiei, pentru aprovizionarea cu oxigen.
Se ajunge, astfel, la hiperventilaţie, adică o respiraţie accelerată, întretăiată, cu senzația de oprire a respiraţiei, de sufocare. Hiperventilaţia scoate brusc dioxidul de carbon din organism, balanța chimică se dezechilibrează, având loc o supraoxigenare.

Acest proces duce la apariția senzației de amorțeală şi de furnicături ale buzelor si ale vârfurilor degetelor de la mâini şi de la picioare, apariția palpitațiilor, puls ridicat, transpirație, dureri pectorale, vertij, tinitus, etc. Toate aceste reacții fiziologice sunt interpretate ca fiind semne ale unui pericol şi se declanșează un răspuns din partea organismului de tipul atacului de panică³.

Fiecare respiraţie, în stare de relaxare, are echivalentul unei jumătăți de litru, însemnând a zecea parte din volumul plămânilor, care este de 5 litri. Aceasta înseamnă că o bună parte din aerul folosit rămâne în plămâni. Tipul de respiraţie care asigură acest aport constant de oxigen este cea diafragmatică, numită şi respiraţie abdominală. Atunci când respirăm abdominal, umplem partea inferioară a plămânilor, respirând mai profund, mai rar, inspirând, astfel, un volum mai mare de aer, implicit şi de oxigen. În mod natural, respirăm abdominal atunci când dormim şi când suntem relaxați; bebelușii respiră abdominal³.

Cel mai simplu mod de a afla cum respiri este de a îți așeza o mână pe abdomen, lângă linia taliei şi cealaltă mână pe mijlocul pieptului. Inspirând şi expirând de câteva ori, așa cum faceți în mod obișnuit, vei observa care dintre mâini se ridică mai mult. Dacă respiri corect, abdomenul se ridică şi coboară cu fiecare respiraţie. Acest lucru este deosebit de important, pentru că ajută la corectarea propriei respirații, îndeosebi în timpul stărilor de anxietate, când respirația devine toracică³.

Cum poți respira corect³:

•  alege o poziție comodă, confortabilă
•  așază o mână pe abdomen şi cealaltă pe piept
• inspiră încet, pe nas, timp de 4 secunde
•  abdomenul trebuie să se ridice mai mult, iar pieptul mai puțin
•  ține aerul în plămâni timp de o secundă
• expiră încet, pe gură, timp de 4 secunde
• lasă maxilarul relaxat; rotunjește puțin buzele, ca şi cum ai sufla în ceva

Se recomandă repetarea ciclului de inspirație – expirație de 8-10 ori. De asemenea, pentru ca exercițiile să devină o constată în viața ta de zi cu zi, iți sugerăm să păstrezi aceleași momente din zi şi să menții aproximativ aceeași durată a exercițiului de fiecare dată când îl practici. Nu forța nici inspirația, nici expirația. Ritmul respiraţiei încetinește şi se simte o stare plăcută de relaxare. Pe măsură ce te familiarizezi cu exercițiul de respiraţie, nu mai e nevoie să ții mâinile pe corp. Poți ține ochii închiși sau deschiși, cum este mai confortabil. Dacă simți vreun disconfort (fizic sau emoțional) atunci când practici exercițiul de respiraţie, te poți opri şi îl poți relua mai târziu, în aceeași zi. În mod similar cu celelalte tehnici de relaxare, efectuează zilnic exercițiul de respiraţie, de două sau de trei ori³.